Faceți căutări pe acest blog

Se încarcă...

Persoane interesate

sâmbătă, 8 august 2009

Nuci cu ciocolata.



Fiecare dintre noi cred ca avem o "mancare de suflet",de fapt este vorba despre o portie de ceva care sa ne aduca aminte de bucuria vietii si a copilariei.
Eu imi aduc aminte cu inima plina de sentimente greu de definit chiar si pentru o poeta,cum intr-o iarna grea,eu fiind mic copil, avand circa 4-5 ani,nu am putut ajunge la bunici,acestia stau cam la 70 km departare de Bucuresti.
Mare mi-a fost bucuria cand am vazut ca pe usa casei mele a intrat tataia.
Om inalt,harnic si plin de putere.
Si cum scoate fiecare bunic cate ceva din traista lui,asa a scos si bunicul nucile aceste pline de ciocolata.
Si cum fiecare copil isi poarta bucuria intr-un fel de"nazbatie",m-am ascuns sub masa din bucatarie si-am mancat mai mult de jumatate din castronul cu prajiturele...
Asa le-am cunoscut prima data gustul si sunt convinsa ca n-am sa le uit niciodata.
Fragede,rustice,date prin zahar cu vanilie si cocos,pline cu crema de ciocolata...cum sa nu le adori 8->

Acum reteta direct de la iubita mea mamaie:
Se intra tiptil,tiptil in debaraua plina cu grane a bunicii si se cerne un ciur plin cu faina,poate unul jumatate,intr-o covata,lighean sau castron incapator.

Se lasa de seara o cana cu lapte sa se acreasca,va zic eu sigur ca are gust mai bun daca il puneti in oala de lut cu smaltul sarit al bunicii.
Se culege cu dibacie un ou din cuibarul gainilor,si gata, ne putem apuca de lucru.

Pentru incput facem un mic cuib in faina unde punem un praf de sare,un pumn plin cu zahar tos,o lingura bicarbonat,oul si mirodenii.

Punem apoi si un pumn plin cu untura.

Incepem sa framantam usor pana se inglobeaza untura pe jumatate,apoi adaugam incetul cu incetul laptele batut
Framantam pana vom observa ca aluatul nu mai cere faina,este tare dar este elastic si usor de modelat.

Se lasa 20 de minute sa se odihneasca.

Apoi formam bilute mici din aluat.

Aceste bilute se pun la copt intr-o forma speciala,pe care o punem pe ochiul aragazului.

Se intoarce forma pe o parte si pe alta si se lasa la copt cam 30 de secunde.
Prajiturelele se scot cu un cutit cu lama subtire,la inceput,apoi vor iesi singure.


Se umplu dupa preferinta cu orice crema.
Se dau prin zahar vanilat si cocos.
Cat despre forma speciala pentru copt,am inteles de la mamaia ca dansa si-a comandat-o la o firma speciala care se ocupa cu fonta sau fier,dar asta a fost acum multi ani,insa ma gandesc ca se pot coace si intr-o forma de waffles,pentru ca procedeul este acelasi si se pot umple la fel de bine cu crema dupa preparare.
Cand curatati marginile prajiturelelor,nu aruncati resturile,sunt delicioase cu lapte,va spun din experienta!

Sunt mai mult decat o mancare de suflet.

7 comentarii:

boscodina spunea...

sunt cu adevarat delicioase! si eu sunt moarte dupa ele, mai ales daca in crema scapa mai mult rom :) combinatia de crema, rom si aluat este cu adevarta de nota 2000. tu cum faci crema?

ANCA spunea...

BUNA AMALIA ,AM VAZUT CA M-AI VIZITAT BLOGUL MA BUCUR CA TI PALCE :)) NU AM VIZITATORI ,NU STIU DE CE ...NICI NU MA SITUL NUMAI DE 3 SAPT, :))POATE SI DE AIA .CU POZELE NU STIU CE SA ZIC O SA INCERC SA LE PUN MAI MARI SI PE URMA SA MI SCRI SAMI ZICI CUM O SA APARA ,,OK..:)) SPER SATI PLACA SA INCERCI CE O SATI PLACA DE LA MINE...;) TE PUP
EU O SA VREAU SA INCERC RETETA ACEASTA CA ARAT SUPER SI INGREDIENTELE BUNE ..O SATE MAI VIZITEZ

Narnia spunea...

Astea sunt prajiturile copilariei mele. Mama facea intotdeauna de revelion multe, multe nuci. Ne invarteam pe langa ea pana le cocea, iar cand erau gata, ne luam toti cate o lingurita si o ajutam sa le umple. Bineinteles ca una ajungea pe platou si doua greseau drumul si nimereau in gura. :)) Aici nu am forma de nuci, din pacate, si intotdeauna de revelion le simt lipsa.

Ralu spunea...

Buna, Amalia, multumesc de vizita!

Eu sunt innebunita dupa nuci, la mine in familie Craciunul nu e Craciun daca nu avem nuci pe masa...Mi se par mai bune decat orice tort sau prajitura!
Foarte frumusele formele, n-am mai vazut asa, ale mele sunt un pic diferite.

Pe curand!

dya spunea...

uaii, ce surpriza....sambata m-am intors de la Constanta(acolo am crescut) si mi-am adus vechea mea forma de nuci, chiar am regasit si reteta mamei pt ea....a fost o bucurie, si ma bucur enorm sa vad frumusetile astea si la tine pe blog:)

Anonim spunea...

Felicitari pentru blog.e plin de retete interesante si care ne aduc aminte de anii copilariei noastre.reteta cu nucile facute in casa iti lasa gura apa.

Craita spunea...

Multumesc mult pentru aprecieri, draga anonim :)
Sper sa-mi urmaresti in continuare blogul si sa-mi si incerci retetele cu o reusita maxima, poop si sa auzim numai de bine!